Social Icons

sâmbătă, 30 octombrie 2010

Simena are două poezii


Soţului Meu.

Trăiesc acum momentul, cu maximă intensitate,
Urmez dorinţa inimii tale, privirea ta,
Remarc că e ceva.
Citesc in ochii tai si vad un cer senin,
Umbrit de-o amintire, de-o dragoste, pe care-ţi cer s-o uiţi, deşi nu poţi.
Trecutul este aproape
Rămân-n inima mea, a ta, dar vreau un viitor,
Acum, aici, cu tine.
Iar tu să crezi în mine, să simţi căldura mea.
Amân durerea care o să vină, atunci când vei pleca.
Nu vreau să fugi, rămâi în viaţa mea.
Lacurile albastre, ce se văd în ochii tăi,
Au dulcea oglindire în privirea mea.
Unindu-se acum, înfloreşte-un nufăr alb,
Rămân aici până tu mă vei chema.
Eu nu vreau să mai iubesc,
Nu vreau să fiu iubită,
Ţi-aş spune să mă laşi, dar îmi e greu.
Iubirea nu se naşte aşa cum o dorim.
Uitarea este mult prea grea, dar trebuie trăită.
19 feb 2000.

   Pasiune.
Te-aştept şi vreau să fiu cu tine.
Revăd secunda-n care te-am zărit.
Am îndrăznit să caut fericire.
Inima mea pe veci îţi aparţine.
Alerg şi te caut să îţi spun,
Ne cheamă viaţa pe acelaşi drum.
Te voi iubi mereu căci pentru mine.
Eşti soarele zâmbind doar pentru flori.
Icoana nemuririi închinată,
Umbra fantasmei ce îmi dă fiori.
Buza aprinsă şi înveninată,
Eşti un poem creat de nemurire,
Şi un nebun la care mă gândesc,
Căci simt că noi avem aceeaşi fire şi nu uita că te iubesc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
 
Blogger Templates