Tu eşti cu mine mereu,
Chiar dacă ar fi să trec prin greu,
Tu mă porţi pe mână mereu,
Şi mă ajuţi să lupt cu orice rău!
Eşti puterea mea, în lupta grea,
Eşti înțelepciunea mea, când cale-i grea.
Eşti lumina mea în noapte,
Eşti bucuria mea în toate!
Dacă sunt lovit, cad.
Dar tu mă ridici!
Dacă sunt prea zdrobit,
Tu-mi aminteşti, că sunt iubit.
Orice ar fi,
Tu eşti acea lumină din zi,
Care mă îndrumă, care mă ajută,
Tu mă aduci din nou, la locul meu!
Sunt fericit, pentru că sunt preaiubit!
Sunt fericit, datorită Ţie sunt împlinit.
Tu-mi oferi dragostea potrivită,
Ce-a de mult dorită.
Tu-mi aranjezi viitorul,
În cât altcineva, să nu dea cu piciorul!
Tu mă ridici, şi-mi dai putere,
Să pot sta tare, printre miile de rele!
Eşti atât de bun cu mine,
Eşti atât de răbdător cu mine.
Datorită Ţie, azi pot spune,
Tu eşti Stăpânul meu, şi-s bucuros că sunt al Tău!
În fiecare zi mă lupt,
Să fiu mai bun.
În fiecare zi doresc,
Să fiu acel copil,
În care Tu pui, pacea şi încrederea
În câte Tu pui, puterea de a răbda,
Speranţa pentru a câştiga,
Şi dragostea pentru a ierta.
Fără chef din nou,
Încerc să mă gândesc,
Cum îi în ghetou,
Sau cum poţi călătorii în metrou.
Plictiseala-i mare,
Prostia-i de două ori mai mare.
Fără chef din nou,
Zac, pe un fotoliu învechit.
Dai vina pe oraş,
De parcă el îi de vină, că îi aşa un “meseriaş”.
Dai vina pe profesori, de parca ei sunt de vină,
“Că sunt aşa educaţi”.
În scurt timp devii emotiv,
Plictisit,
Apoi cugeţi,
Ce ţară ţi-a lipsit.
Guvernu te acreşte,
Muzica te-n bolnăveşte.
Imaginea ţării se topeşte,
Iar prostia, tot mai creşte!
Uşa e mereu deschisă,
Dar poate fii şi închisă.
Să pleci din ţară e o prostie,
Dar să rămâi, e o datorie!
Să salvăm acest sistem bolnav,
Condus de animale, nu de staff.
Să schimbăm culoarea ţării,
Să apreciem creşterea valorii.
În scurt timp ne vom întreba,
Cine l-a pus în frunte, pe acel cineva,
Care ne conduce cu atâta bucurie,
Iar ţara o cam duce spre sărăcie.
Trebuie să ne ridicăm!
Să avem iniţiativă,
Să avem credinţa,
Că aşa ceva se poate schimba!
Tu mă faci să râd,
Tu mă faci să zâmbesc.
Tu mă faci fericit,
Tu mă faci împlinit.
Dragostea Ta îmi dă putearea,
De a mă ridica, de a mă evalua.
Tu mă ajuţi să mă ridic,
Tot tu mă ajuţi să mă împlic.
Să iubesc,
Să trăiesc.
Să fiu harnic,
Să fiu darnic.
Să fiu mulţumitor,
Să fiu iertător.
Să fiu o lumină,
Pentru cei cu calea străină.
Tu eşti fericirea mea,
Atunci când viaţa-i grea.
Eşti lumina mea,
În noaptea rea.
Tu eşti iubirea mea,
Şi vei rămâne aşa.
În inima mea,
Cea mai minunată stea!
Vreau să fiu mare,
Vreau să simt totul,
Cum se învârte jocul.
Vreau să plângeţi,
Vreau să râdeţi,
Vreau să nebuniţi,
Apoi să cheliţi.
Încerc să îndur,
Mirosul nebun,
Stârnit de toţi din jur,
Mai ales de un profesor nebun!
Încerc să-mi dau seama,
Ca ziua de mâine nu-i a lu mama.
Încerc să mă gândesc la tine,
Dar nu pot, nu eşti lângă mine!
Vreau să fiu din nou original,
Nu mai vreau să fiu un măcelar.
Un monstru de cuvinte,
Risipit printre morminte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu