În ziua de astazi poate nu se mai acorda aceiasi valoare dragostei. Se vorbeste mai usor despre ea. Se vorbeste superficial. Ce usor se ajunge la termenul „Te iubesc!”. Si totusi, aceasta este dragostea? Oare, dragostea nu se transforma treptat doar în pasiune? Ce transformari a suferit dragostea de-alungul timpului? Am putea doar sa ne uitam putin la numarul tot mai mare de divorturi. Undeva se greseste. Ceva nu mai functioneaza cum trebuie. Foarte probabil marea greseala este confundarea dragostei cu o simpla pasiune. Si cum le poti deosebi? Cum îti poti da seama ca nu ai doar o pasiune pentru cineva?
Ei bine, pasiunea trece. La început e extraordinar, iar în timp, focul se stinge. Dragostea este exact invers. Începe firav si pe zi ce trece începe sa se faca tot mai mare. Din pasiune nu poti face sacrificii pentru persoana iubita. Astazi dragostea este perceputa gresit.
Dragostea trebuie sa fie un mod de viata, trebuie sa fie modul tau de a „calatorii” prin viata. Dragostea nu are cantitate, unitate de masurare, nu are contraindicatii, nu expira, nu costa nimic, se poate împarti GRATUIT. Mai mult dragostea este singurul lucru pe care daca îl dai nu saracesti si din contra: te îmbogatesti!
Cu siguranta ca daca cei care cauta dragostea vor oferi dragoste, vor primii si ei dragoste. Dupa cum proverbul spune „ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”, tot asa ceea ce ai vrea sa primesti, ofera tu mai întâi. Când vorbesti de dragoste, acest principiu functioneaza la capacitate maxima. Atunci când spui „Te iubesc” din tot sufletul si este vorba de dragoste, este imposibil sa nu oferi ce ai mai bun si la rândul ei, acea persoana sa nu ofere ce are mai bun pentru tine.
Dragostea este acel lucru care misca rotitele Universului. Îndrazniti, dragostea nu musca!
Însa pentru mine dragostea s-a dus odata cu el,când am vazut cum este ucis în fata ochilor mei.Când dragostea mia fost luata de ei,de niste creaturi dezgustatoare,care nu fac altceva decât sa suga sângele.Seara este a lor,nu le e friica sa se arate.Vâneaza si ucid oameni nepasându-le de persoana aceea,le pasa doar de ei însasi si sa-si stapâneasca setea care o au înauntru.Ziua stau ascunsi într-ul colt în care lumina soarelor nu patrunde.Oamenii se bucura de viata de parca ar fi o curva si trebuie tratata asa cum e.E îngrozitor cum vad mii de tineri distrugându-se pe ei înusi.
Droguri,tigari,femei....astea sunt visele oricarui baiat.Însa nu se gândesc ca sunt lucruri si mai rele decât astea,cum ar fi creaturile noptii.
Unii poate îi vad,dar le e prea frica sa povesteasca ce au vazut,sa cerceteze.Însa ei nu sunt oameni,sunt monstri....sunt vampiri.
Înainte nu eram asa,credeam si eu în dragostea adevarata,la întemeierea unei familii,dar ei mi-au distrus visele,sperantele.Uneori ma întreb ce este speranta?Pentru mine a disparut de mult.
La ce sa sper într-o lume ca asta?La ceva imposibil.Ce rost mai are sa speram?Singurul rezultat este ca speranta în lucrurile imposibile(sau posibile,dar cu o sansa de realizare infirma.)va aduce dupa sine dezamagirea,fustrarea si amaraciunea atunci când ceea ce speram nu se va întâmpla.Asta este speranta,este visarea cu ochii deschisi.Visarea nu e ceva rau în sine,atâta timp cât suntem constienti ca visam.
Se zice ca speranta moare întotdeauna ultima...Oricât ne-am dori la un moment dat sa renuntam la speranta...sa o lasam uitarii,traid cu iluzia ca”ar fi mai bine daca...”,continuam sa speram.Speranta e poate unicul sentiment care odata ce se instaleaza în sufletul unei sperante,capata imortalitate..
-Si acuma ce facem?a întrebat o voce,puteai depista faptul ca este speriata,îi era frica...
-Nimic,nu putem decât sa asteptam sa vina lumina soarelui,dupa care tu vei pleca.
-Nu pot sa plec fara tine...plecam amândoi sau niciunul.
-Vrei sa mai vezi ziua de mâine ei bine pleaca.Noi vampirii nu avem nicio sansa sa ne integram în lumea voastra.Trebuie sa ne distrugi!am zis eu.
Stiam ca îl iubesc,dar trebuia sa ma uite.Lacrimile îmi întepau ochii,nu puteam sa plâng,asta era un avantaj;asa nu putea sa vada cât de mult ma doare zicându-i asta.Însa vroiam sa fie happy,alaturi de cineva uman...nu ca mine.Chiar daca eram vampir eram constienta de raul pe care îl provocau ceilalti si de faptul ca trebuie sa disparem.Mi-as fi dorit sa ma bucur de dragoste alaturi de el,barbatul viselor mele,însa trebuie sa înteleaga ca nu pot fi cu el.Inima mea rece si frivola a înghetat la auzul acestor gânduri întunecate ale mele.Nu meritam sa fiu cu el.El merita pe cineva mai buna ca mine,nu un monstru care nu poate iesi afara.Care nu poate face copiii.
Deodata mi-a venit o idee.
-Ce-ar fi sa ma folosesti ca momeala?Nu vor îndrazni sa ma atinga.
-De ce?a zis el evitând sa se uite la mine.
-Pai...nu conteaza,suntem de aceeasi natiune,nu-si permit sa ucida un vampir succesor.
-Un vampir succesor?
-Da,nu au voie,mai ales ca femeia care comanda este sora mea?
-Sora ta?Adica familia ta este de origine vampira?
-Da, e nevoie de cineva sa ne schimbe si nu mai o persoana are voie sa ne muste,dar persoana aceea trebuie sa fie persoana care ne protejeaza?
-Aha...atât a putut zice,cred ca îi era frica.
-Tot singura solutie ramâne sa ma folosesti ca scut.Nu voi pati nimic.
-Îmi promiti?
Nu puteam sa-i promit nimic....vroiam ca el sa fie în regula...
-Mda...am mintit eu.
-Bine atunci,sa o facem.a zis el.
-Ia asta!am zis aruncând-i sabia.
M-am dus lânga el si l-am lasat sa-mi puna sabia la gât si am iesit din încapere.Toti vampirii ne înconjurau si îsi aratau dintii.
Am mers înconjurati tot timpul pâna c’nd am simtit o noua prezenta,a surorii mele.
-Esti asa de lasa,nici nu-mi vine sa cred cât ai decazut.Nu-mi vine sa cred.
-Ce mult mi-ai lipsit.Suntem cumva la o reuniune de familie?am zis eu ironica.
În timp ce vorbeam cu ea noi doi mergeam,odata ce ajungea acolo,îmi înfingeam sabia singura în gât.Daca eu muream si ea murea.Si daca noi murim,toti mor.
-Esti asa patetica daca tu crezi ca o sa reusesti sa va salvati!Simteam caldura de afara,eram aproape acum sau niciodata.
-Damon te iubesc asa de mult,sper sa fii fericit alaturi de noua cuerire a vietii tale...am zis înfingându-mi sabia în gât.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu