Social Icons

sâmbătă, 30 aprilie 2011

Simplekiddo are şi el un fic

Se numeşte No name...no game este terminat. Rezumat: Ce poate face un tânăr nebun, înţepat de fel, falit de întâmplare şi în căutare de idei pentru cartea lui atunci când ultimul lui sprijin îl lasă atunci când el se aşteptă cel mai mult.
-Cum se pot schimba oamenii şi cât de multă nevoie era de schimbare…
Îl găsiţi aici.

Merry are un fic

se numeşte „O lacrimă de iubire”, are până în prezent 2 capitole şi  rezumatul: „ Isabella Swan o fată cu un trecut de tocilară, dar despre care nimeni nu ştie întreg adevărul…în afară de o singură persoană, prietena ei cea mai bună, Rosalie Hale. Ea este singura care îi este alături indiferent de situaţie şi chiar împotriva celui mai mare duşman al Bellei, Edward Cullen. Edward Cullen un playboy de profesie, care are toate fetele la picioare. Edward şi Isabella se urăsc, sau aşa lasă să pară. Ce o să se întâmple după ce liceul trece? După ani şi ani când o să se întâlnească şi o să aibă o surpriză.” Îl găsiţi aici

Nicolle are un nou fic

Se numeşte „Nobody but you”, are până în prezent 2 capitole şi  rezumatul: „Erau cei mai buni prieteni, fiecare dintre ei era persoana cea mai importantă a celuilalt. Dar s-au despărţit iar in urmă a fost lasat un secret dezvăluit. Cum o sa fie viaţa lor când se reintâlnesc? Cum va fi relaţia lor dacă acum Amy se intoarce schimbată, cu secrete şi dornică să rupa orice relaţie cu Seth?” Îl găsiţi aici

Continuări

A apărut capitolul 3 din Sacrificio de amor.
A apărut capitolul 2 din Good girl gone bad.
A apărut capitolul 19 din Love Game.
A apărut capitolul 3 din Scarlet.
A apărut capitolul 11 din Runways.
A apărut capitolul 17 din 22 Years Ago...
A apărut capitolul 7 din Falso compromiso.
A apărut capitolul 6 din Greşeli fatale.
Au apărut capitolul 16 şi capitolul 17 din It's my life.
A apărut capitolul 5 din Feel the life of the city.
A apărut capitolul 16 din Ucigând singurătatea.
A apărut capitolul 3 din Suflete zbuciumate.

A apărut one-shootul Emma’s trouble scris de Nicolle.

vineri, 29 aprilie 2011

Erin are o nouă poezie



M-aş înălţa în zbor cu o pereche de aripi ,
dacă mi-aş împiedica căderea în depravare,
dar uitarea ar fi adresată lor, nu mie.
Mi-aş încredinţa nimicul într-un
suflet gol ,creat doar pentru umplutură,
dar încrederea m-ar zdrobi cu sânge rece.
Aş căuta răsuflarea unui adevăr crunt,
dar nu pot uita că inocenţa i-a făcut mai puternici,
în timp ce pe mine m-a distrus.

joi, 28 aprilie 2011

Concurenta numărul 3

Bilet către moarte
Elissa
„Viaţa nu iartă slăbiciunea.”am îmchis cartea pe care o citeam despre Adolf Hitler.Îmi plăcea mult cartea.Era vorba despre viaţa lui.Am reţinut multe date despre el.
S-a născut în Aprilia pe data de 23 aprilie 1889.A fost cel mai crud dictator,pe care l-a văzut Austria.A ajuns să fie cancelarul Germaniei.Însă el era rarist,adică îi ura pe evrei.Mă întreb oare de ce?Însă totodată moartea lu Adolf Hitler rămâne un mister pentru mine.
În care se spune că:
„În baza unor cercetări intense a peste 300 de ore de film, specialiștii au ajuns la concluzia că Hitler suferea cel târziu din 1943 de boala Parkinson. Până în acel moment dictatorul își folosea ambele mâini pentru a gesticula și a-și susține discursurile, însă din acel an Hitler era mai rezervat în gesticulația cu mâna stângă. Deși au fost făcute cercetări minuțioase, nu s-au descoperit nici în scrierile apropiaților, însă nici în scrierile sale atestarea îmbolnăvirii de această maladie. Recent s-a aflat că unul dintre medicii acelei perioade îi administra o substanță misterioasă. care, potrivit valetului său, îi dădea subit o vigoare neobișnuită încă înainte de a-i fi fost scos acul seringii din venă. Cercetările au dovedit că lui Hitler îi erau administrate amfetamine, încât în scurt timp a devenit dependent. Boala Parkinson nu afecteaza funcțiile cognitive sau gândirea (a nu se confunda cu boala Azheimer). Amfetaminele se înrudesc funcțional cu levo-dopa, utilizată în tratarea bolii Parkinson. Când forțele aliate au început ofensiva împotriva Berlinului, Hitler s-a adăpostit într-unul dintre buncărele speciale împreună cu un grup demnitari și alți oameni de încredere. Unii cercetători presupun că Hitler ar fi suferit și un atac cerebral.”
Aceasta este o moarte acceptatbilă,însă adevărul rămâne încă un mister.Am pus cartea pe noptieră pregătindu-mă de această noapte.Însă mai întâi să mă prezint,mă numesc Elissa Smith,am 18 ani.Despre mine...am părul brunet lung,ochii căprui.Înălţimea este 1,70,cred.Nu prea ma interesat.Liceu...facultate?pff nici măcar nu ştiu ce’s alea.Lice-ul...am făcut o parte.Adică 2 ani,dar m-am lăsat când am dat cu gustul de bani.De atunci sunt cunoscută sub alt nume:”Panterea Neagră.”.Este şi un motiv pentru ca îs recunoscută pentru numele acesta.Mă ocup cu trafic de droguri.Îs o expertă...îs căutată de poliţie,sub numele acesta.Dar nu îmi ştiu faţa.Aşa că pot umbla mult timp şi bine prin lume.
M-am dat jos din pat căutând prin dulap ceva cu care să mă îmbrac.Este aşa de greu să te îmbraci...mai ales când trebuie să fii sexy în acelaşi timp.Într-un sfârşit am optat pentru o pereche de colanţi negri lucioşi şi un maieuţ negru foarte decoltat.În cinci minute eram gata,mi-am luat arma de sub pat şi mi-am pus-o la spate.Nu vroiam să o folosesc,însă dacă e necesar.
Am coborât la parter şi mi-am luat cizmele cu platformă şi chiele de la maşina.Însă nu uitând un ultim lucru:ŢIGĂRILE.
Nu erau sănătoase,însă pentru mine erau drog-ul pe care îl vroiam.Era ceva ce îmi dădea un nou aer.Fumam 10 ţigări pe zi,însă nu cred că sunt multe.M-am urcat în maşină şi mă îndreptam spre depozitul de la marginea oraşului.
I found myself today
Oh I found myself and ray away
But somthing pulled me back
the voice of reason , I forgot i had
All I know is you´re not here to say
What you always used to say
But it´s written in the sky tonight
So I won´t give up no I won´t break down
Sooner than it seems life turns around
And I will be strong
Even if it all goes wrong
When I´m stading in the dark , I´ll still believe
Someone´s watching over me
Melodia lui Hillary Duff-raise your voice...întotdeaună mă bine dispunea.Muzica,versurile pur şi simplu erau pe placul meu.Însă nu înseamnă că şi cred.Sunt doar nişte versuri puse pe hârtie,care ocazional se întâmplă să fie pe placul fanilor.
Însă ce am uitat să specific că am întâlnit un minunat băiat.Pentru el mi-aş dat tot ce am,ca să pot fi cu el.Însă se pare că viaţa nu îmi dă mereu ce vreau.Îl cheamă Aaron.Iubirea dintre noi e imposibilă...o traficantă de droguri şi un băiat obişnuit.
Iubirea ar trebui să fie cel mai frumos sentiment pe care o persoană îl simte pentru cealaltă,însă nu e adevărat.Iubirea e un vânt ce adie prin sufletul tău,un uragan care te prinde atunci când eşti la pământ.Iubirea e o boală incurabilă,nu există un medicament pentru ea.Îţi pierzi minţile când iubeşti şi vezi doar ce te înconjoară,ce e mai frumos.
Am ajuns la vechiul depozit.Am mai fost aici,recunosc locul ăsta.Am încheiat un contract acum o săptămână.Aaron ştia ce sunt eu şi i-am promis că o să renunţ.Însă,eu am fost făcută pentru bani,poate o să mă descurc fără ca el să afle.
Am închis maşina şi mi-am luat geaca de piele din spate.Am îmbrăcat-o acoperind pistolul de la spate.Am intrat înăuntru.Totul era....aşa de liniştit.În mijlocul camerei se afla Augusto,cel cu care încheiam eu tratatul astăzi.
„Pantera neagră,e aşa o surpriză să te văd.”a zis.
Îl detestam.Tipul are fantezii sexuale cu mine,de la felul în care mă priveşte.Arata bine,înalt,brunet.Însă nu destul de bun pentru mine.
„Augusto.”Am zis luându-l în braţe.”Ce mai faci?Ţi-ai făcut şi tu o prietenă?”am întrebat făcând cu ochiul.
„Ştii bine că aştept pe cineva special.”a zis uitându-se în decolte-ul meu.
Porcu dracului!!Libidinosule!!!ţipam mental la mine însumi.
Am ridicat mâna forţându-l să se uite în ochii mei.
„Şi ce ai pentru mine?”am întrebat.
„O ofertă minunată.Ce-ai zice...Ştii tu ai armata ta,eu pe a mea!Împreună putem fi cei mai de temut din tot universul.”a zis el.
„Augusto,ştii bine cum îmi place să lucrez.Îmi pare rău.....dar cred că am să te refuz.”am zis enervantă.
Cine se crede el?
„Ei bine am o surpriză pentru tine.”a zis el
„Să-mi pun mâna la ochi?”am întrebat sarcastică.
Any moment, everything can change
Feel the wind on your shoulder
For a minute, all the world can wait
Let go of your yesterday

Can you hear it calling?
Can you feel it in your soul?
Can you trust this longing
And take control?
Fly
Open up the part of you that wants to hide away
You can shine
Forget about the reasons why you can't in life
And start to try
Cause it's your time
Time to fly

All your worries, leave them somewhere else
Find a dream you can follow
Reach for something, when there's nothing left
And the world's feeling hollow…
Din întuneric a ieşit Aaron cu un pistol.Ce înseamnă asta?Am întins mâna să-mi iau pistolul…însă îl poţi răni pe cel drag ?
“Îmi pare rău,Ellisa.Însă tu nu ai ce căuta aici.”a zis.
M-am uitat în ochii lui.Se putea vedea că nu simte nimic :
‘’Te-am iubit şi tu m-ai iubit.Acum trăieşte cu vinovăţia în fiecare zi.’’am zis.
A apăsat pe trăgaci,glontele avea o singură direcţie :EU !.Nu m-am opus.Mi-am dat seama că-s prea slabă.Asta se poate numi Bilet spre moarte.Trebuia să mă gândesc că asta va veni într-o zi.Trebuia să mă aştept,însă nu credean că de la persoana iubită.
Viaţa nu iartă slăbiciunea.

Concurenta numărul 2

Viata nu iarta slabiciunea
Doua solutii, sa raman eu pentru tot deauna sau sa las totul in urma, devenind a lui. Nu exista drum de mijloc, totul se rezuma la unu sau doi. Timpul parca ma lovea in ceafa, minutele trecand prin fata mea ca niste fluturi in bataia vantului. Aveam la dispozitie inca trei ore, in care sa aleg una din optiunile date de el, cel care putea pune punct vietii mele in doar cateva minute. Mana imi tremura pe foaia alba si pixul era torturat de asprimea stransurii mele. Trebuia sa-i mesajul meu in scris, altfel n-am sa mai ies vie de aici, camera asta mica, care candva era plina de veselie si caldura. Priveam tensionata pe ferestra si ma gandeam oare cum am ajuns aici, cum viata mea a luat o asa intorsatura. Afara soarele ardea brutal si zgomotul produs de agitatia din centru nu ma lasa sa reflectez. Dar pentru ce, era una si buna, o singura scapare, o singura solutie. Am clipit pentru a-mi aseza in minte ideile si o picatura dintr-o lacrima s-a prelins pe fata mea. Eram sigura de decizia pe care o luasem, pana la urma orice om intreg la cap, alege sa traiasca. Mi-am ridicat cu greu picioarele de pe scaun si m-am indreptat care mica oglinda din camera si am privit reflexia mea in ea. Parul meu, brunet ondulat, cadea liber pe umeri si pe decolteul rochitei visinie din matase, ochii erau inconjurati de mari santuri, care inchideau o pereche de ochi verzi, acum tristi. Tenul imi era aspru si unghiile neingrijite, vroiam sa se termine totul odata pentru tot deauna, sa scap. Vroiam ca totul sa fie un vis sis a ma tresesc la realitate, am incercat sa ma ciupesc, sa ma zgarii dar in zadar, totul era pe viu, real. M-am tarat din nou pana la scaun, luand pixul in mana si scriind pe mica bucatica de hartie cu litere mari si ingrosate: “ MA PREDAU” era ultima si poate cea mai buna solutie. Am deschis usa si l-am vazut, aceiasi ochi caprui m-au tintit si in cateva secunde era la cativa centimetrii de mine. Ii puteam simti respiratia pe buzele mele, avea un parfum dulce dar in acelasi timp revigorant. Mi-a luat din mana hartia si a citit rapid cele doua cuvinte care insemnau sfarsitul vitetii mele de bucurie. Fata ii s-a luminat si pe buze i-a aparut un zambet strengaresc, vital pentru bataile inimii mele din acel moment. Mainile lui mari s-au pus de o parte si de alta a taliei mele, lasand hartia sa pluteasca in aer. Fata lui era din ce in ce mai aproape de a mea, pana ce buzele ni s-au lipit, era dulce si un fior m-a electrocutat in tot corpul. NIciodata nu avusesem acel sentiment si acea vibratie fata de vre un barbat. Instinctiv, mainile mele se aropiau de el, pana ce s-au impletit in parul lui saten, trangandu-l mai aproape de mine. Nu stiu ce facea, ce se intampla, dar nu imi doream sa se opreasca. Ne-am despartit usor, reusind sa repir normal, dar tot farmecul s-a stins cand mi-am adus aminte cine e el si ce vrea de la mine.
- Nu sti cat ma bucur ca ai decis correct.
Am dat din cap in semn ca da iar el a zambit lasandu-ma pe hol cu inima in gat. Nu l-am vazut pana acum atat de calduros si de bun, pana acum s-a manifestat doar tipand si dand ordine. Am inaintat pe hol, pana in biroul lui din capatul culoarului, unde am ciocanit scurt raspunzandu-mi-se un Da clar.
- Scuze ca te deranjes, vreau doar sa stiu ce ai hotarat, ce facem mai departe? Am intrebat din usa, cu o voce slaba si obosita.
- Intra si i-a loc, sa-ti povestesc. L-am ascultat si m-am asezat pe scaunul din fata lui, inatalnindu-ma din nou cu aceiasi ochi caprui si impunatori.
- Te ascult.
- Emily, ai decis chiar tu ca vrei sa ne casatorim. Am dat din cap in semn de aprobare. Atunci asta vom face, poti sa-ti faci bagajele ca sa ne mutam in vila mare. Aici v-a ramane biroul meu, asta dupa o mica renovare, averea tatalui tau va fi in maini sigure si in caz ca ai vre-o nelamurire cu ce voi face cu ea ma poti intreba. Acum despre noi, inca nu pot spune ca e o relatie, am sa te invat, incetul cu incetul si vei descoperi iubirea. Pana atunci voi avea grija de tine, iar nunta v-a fi intr-o saptamana, stiam ca asta v-a fi alegerea ta si am facut deja pregatirile.
- Bine, Asta e tot ce vroiam sa stiu, merg sa-mi fac bagajele si in cateva minute sunt gata, te astept. Am spus in timp ce traversam biroul pana la usa.
- Foarte bine, voi fi la tine in camera imediat ce aranjez cateva acte.
La asta s-a rezumat discutia noastra atunci, defapt acum exact o saptamana. Da, azi e ziua mare, in care eu voi fi doamna Bennett si in seara asta voi renunta la statutul de domnisoara. In aceasta saptamana a fost agreabil, poate faptul ca nu statea prea mult acasa era cel mai bine. M-a luat usor cum a promis, cateva saruturi cand pleca si ma tinea intotdeauna la pieptul lui cand dormeam. Ma uit in oglinda si ma gandesc cat de frumoasa speram ca va fi nunta mea cand eram mica. Ca orice fetita de altfel imi doream o rochie ca de printesa, caleasca si bine inteles printul pe un cal alb. Viata e uneori cruda si eu prea slaba ca sa ma pot lupta cu ea. Sora lui m-a ajutat sa ma aranjez, mi-a facut un coc, lasand cateva suvite ondulate din parul meu brunet, m-a machiat natural, mascand cearcanele adanci si accentuand putin nuanta rozalie a buzelor mele. Rochita nu era mareata, dar sub limita decentei, putin decoltata in partea de sus si cu voal alb in partea de jos.
- Gata, am terminat, esti foarte frumoasa Emily.
- Merci, am raspuns absenta , inca privind oglinda.
- De ce esti trista, doar e nunta ta.
- Nu, doar ca sti cum e cand treci asa rapid de la un stadiu la altul. El imi spusese sa nu afle nimeni ca eu sunt obligata sa fac toata mascarada asta, asa ca tot ce spuneam era fals.
- Haide-ti, toata lumea va asteapta. Mi-am luat de brat vitoarea cumnata si am coborat pana in gradina vilei unde era toata ceremonia.
Ajunsa in fata altarului, mana lui s-a prins in jurul taliei mele, avand grija sa nu fug, dar nu asta era dorinta mea, mi-era prea frica s-o fac. N-a durat mult pana ce preotul a spus tot si ultimele cuvinte mi-au rasunat clar in creier “ Sunte-ti uniti in fata lui Dumnezeu, ce Dumnezeu a unit, omul nu poate distruge.” De parca Dumnezeu nu stia ca eu sunt doar o marioneta condusa de vocea si miscarile lui. Petrecerea a durat putin, lumea plecand in repede, lasandu-ne singuri. Inima mea a reluat bataile rapide si tari, asfel incat imi bubuia in piept. El a ajuns langa mine, lipindu-si trupul de al meu si absorbindu-ma intr-un sarut specific lui. M-a ridicat exact in stilul miresei, pana in partea cealalta a gradinii, unde era frumos intins pe jos un cearceaf de matase alba, inconjurat de flori si lumanari. Stelele erau martore pe cer ca frica deja se instalase in mine, provocandu-mi un tremur vizibil. Buzele lui au format o linie drepta, semn ca ma vazuse, m-a asezat , dandu-mi jos pantofi ca de Cenusereasa. Intr-un colt era pusa o sticla de sampanie cu doua pahare, pe care le-a umplut, ciocnindule.
- Pentru noi! A spus el, sarutandu-ma scurt.
- Asa sa fie. L-am urmat eu, band toata sampania din pahar.
Era seara in care luna privea impreuna cu stelele, noaptea noastra de dragoste si consumarea nuntii. Minile lui fine ma dezmierdau si nebuna fiind simteam ca il iubesc, pentru un moment am crezut ca fac dragoste cu marea mea iubire, cu sufletul meu pereche. A adormit langa mine, acoperiti de o alta bucata de matase. M-am infasurat in ea, ridicandu-ma usor, fara sa-l trezesc. Am intrat in casa, intrand in biroul tatei, fostul lui birou, atatea amintiri zaceau acolo, toata viata mea zacea acolo. M-am asezat pe scaun, inchizand pentru cateva secunde ochii.
Flash back
Vorbisem deja cu mama si mai ramanea sa il conving si pe tata sa merg la balul mascat. Biroul era la sfarsitul coridorului, peretii lui fiind plini de poze de familie. Am ciocanit slab, dar nimic, am deschis usor usa care scartaia si am simtit ca inima mi se oprea pe loc. L-am vazut pe tata intins pe jos, cu pistolul in mana si cu o mare balta de sange in jurul capului lui. M-am panicat instantaneu si am strigat dupa ajutor, mama venind rapid si anuntat decesul. Tata facuse cea mai mare prostie, care l-a costat viata, ma daduse la schimb pentru o afacere, clar e ca eu eram sub stapanirea lui.”
End flash back
La acele imagini m-am cutremurat, eram sigura ca el l-a omorat, stiam ca el l-a omorat de la criminalisti, dar nu puteam spune nimanui, era deja prea mult moartea lui pentru toata lumea. Am atins cu degetul biroul prafuit si plin de acte, asa cum il lasase el inainte de nunta. Halal nunta, eram a lui doar printr-un act, un nenorocit de act. Degetele mi-au alunecat in jos, spre sertare, deschizand-ul pe al 2 lea si luand de acolo obiectul cu care o sa-mi sfarsesc suferinta. Un pistol mic, cu doua gloante, desi eram sigura ca n-aveam cum sa ratez. L-am atins cu grija, punand degetul pe tragaci, se completa perfect. Nebunia din mintea mea era deja dusa la extrem, durerea ma sufoca si resentimentul poate ma va macina candva, dar nu lafel de tare ca frica, care ma durea. Poate ca am sa-mi aduc aminte de ochii aceia caprui si o sa-mi bantuie visele, dar ori eu ori el. A doua oara in viata mea cand am de facut o alegere fara cale de mijloc. L-am luat tinandu-l cu capul in jos pana inapoi in gradina, unde el ramasese intins cum il lasasem, dormind. M-am asezat inapoi in locul meu pe bucata de material si m-am intins langa el. Pisolul din mana mea era deja aproape de el, i-am travesat gatul, ajungand in punctul culminant, inima. Acolo unde zicea ca ma are pe mine, unde totul era de gheata, unde nu exista iubire. Eram pregatita de tragere, cand corpul lui s-a rotit peste al meu, lunadu-mi pistolul din mana. Atunci am realizat ca firul vietii mele s-a rupt, si ca ata care tinea marioneta era deja rupta. Aceiasi miscare a fost si a lui, jucandu-se cu mine, perecum o papusa fara viata. Fand turul corpului meu ajungand si el la inima, cu degetul pe tragaci, tot ce-mi doream atunci era sa apeze naibi odata nenorocitul ala de tragaci.
- Ti-ai incercat norocul Emily, era finalul meu glorios in mintea ta acum? Vocea lui m-a speriat, era dura si brutala, parca strigand la mine.
Tot ce-am putut face a fost sa inghit in sec si sa ma rog, la Dumnezeul care nu i-a pasat de mine, care m-a lasat la mana lui. Puteam doar spera ca nu m-a uitat detot.
- Daca asa ai vrut tu sa fie, un final trist, oare sti cat te iubesc eu pe tine?
- Tu? Nu sti sa iubesti, n-ai sa iubesti niciodata! Am strigat la el, pieptul meu lovinduse de pistolul rece.
- Esti deja trecut Emily Bennett, spune-ti adio de la viata.
- Nu sunt Emily Bennett si nici n-am sa fiu niciodata , daca mor acum, iti jur ca n-o sa mai pui geana pe geana vreodata.
- O sa supravietuiesc, aceleasi blesteme le-a aruncat si tatal tau si uite-ma in viata si dormind.
- Stiam, eram sigura ca tu esti asasinul, la fel cum l-ai omorat pe tata n-o sa-ti fie greu sa ai inca o victima pe constiinta.
- Vezi ce repede inveti. Acum alt ceva de adaugat?
- Da, te urasc Justin Brennett.
Au fost ultimile mele cuvinte, inainte sa ma strapunga direct in inima glontul care anunta sfarsitul.

Concurenta numărul 1

...Si totusi... Suntem OAMENI...
Adolf Hitler: “Viata nu iarta slabiciunea”
Sa vezi, sa traiesti, sa existi.
Sa rezisti!
Dar rezistenta se supune netrebniciei, ignorantei, rautatii: supravietuirii.
Cand viata nu isi merita rezistenta, slabiciunea ataca labirintul neiertator. In inima labirintului se afla un antidot pentru durere. Dar mai ales pentru cea sufleteasca.
Cand viata nu isi merita rezistenta, gravitatea situatiei surprinde orice fel de fericire, uimire si tristete. Dar astfel, o indiferenta mistuitoare ii cuprinde inima omului.
Sa gandesti pozitiv este un dar al naturii, o urma de speranta, in negura intunecata a creierului omenesc, cu lumi minuscule, nedescoperite, neimaginabile.
Particulele minuscule ale naturii, oamenii atat de micuti, dar atat de importanti, de speciali, fiecare viata, fiind un suflet pereche pentru alta viata, tinand strans firul neimaginabil al omenirii, evoluand si trecand prin viata, sprijinindu-se uniii pe altii sau dimpotriva.
Viata ii antreneaza pe fiecare, de la mic la mare, de la slab la puternic. Si astfel cu o bogatie discreta de inteligenta si desteptaciune, o viata isi urmeaza frumosul curs, agatandu-se de mai mult decat atat, poate si de alte sentimente mai mult sau mai putin delicate: iubire, dragoste, speranta.
Cu capul zdrobit de dorinta arzatoare, cu chipul in flacari de slabiciune neiertatoare, trece prin viata scurta, plictisitoare, schimband un abis de tristete si plictiseala intr-un abis de speranta si astfel, viata invinge ceea ce ne ataca visele frumoase, placerea de a exista, sau chiar si neplacerea, salvand suflete de la pieire.
Cu glasul slab si cu un pumn de praf de fericire, arunca peste universul intunecat, stralucind in mii de particule numite stele, ca niste diamante abisale, diferite si speciale, fiecare in felul ei, fiecare de o culoare diferita, atingand o scara de suprematie absoluta in lumea corpurilor ceresti.
Dar subiectul continua sa se deplaseze gratios de subiectul principal, de ceea ce conteaza cu adevarat in viata fiecarei persoane, fiecarei fiinte de orice sex, cu orice caracter, de orice fel, bun sau rau, fiecare are inima lui si fiecare inima este importanta, cu? fiecare suflet este important pentru El, creatorul a tot ce exista si ce ar trebui sa mai existe, ajungand astfel sa conteze nu numai o singura viata pentru alta, ci toate, sau cel putin, o multitudine.
Si unii spun ca plansul determina slabiciunea sufleteasca, dar, de fapt, determina o diferenta uimitoare, exagerata, diferita si chiar speciala, eliberand sufletul de orice urma de aglomerare de emotii, bune sau rele. Astfel, argumentul pe care majoritatea oamenilor il adopta asupra plansului, se destrama convingator.
Si altii spun, ca iubirea si suferinta sunt semne de slabiciune fizica si psihica, diferentiind ceea ce ar insemna sa rezisti cu greu sau sa rezisti foarte usor. Si fiecare suflet care destrama sentimentul minunat de dragoste subliniaza o forta incapabila sa iubeasca.
Un suflu cald sa ii acopere usor urechea, corpul, apoi sufletul, inlaturand orice urma de pesimism si atragand optimismul nebun.
Asa e sa plangi, sa razi, sa suspini, sa canti, sa traiesti, sa iubesti, sa urasti, sau sa gandesti, dar mai ales sa razi cu gura pana la urechi, sa te bucuri de viata, fara sa iti pese de ce va fi maine, sa gandesti la prezent, nu trecut sau viitor, fara sa dezgropi sentimente ingropate in alte sentimente, intr-o gramada infinita, amintindu-ti cum te bateau parintii cand erai copil, sau cum fetita/baiatul pe care il iubeai in secret iti vorbea, te lua de mana, te imbratisa si mai tarziu, chiar te saruta. Apoi disparea, soarele care rasarise curand apunea din nou in inima, lasandu-ti un optimism disperat, la o zi care va urma, cand te va tine din nou de mana, sau te va imbratisa, sau te va saruta.
Si continuand cu o durere oarba, un fir de fericire sa iti treaca printre degete, insemna un dezastru substantial, daunator pentru suflet, mai ales al celor slabi.
Totul era ca un lant trofic al sentimentelor, cele rele, “mancandu-le” pe cele bune, de la cel mai mare, la cel mai mic si neimportant. Cu amanuntele de rigoare, dragostea pamanteasca ocolea ceea ce ar fi trebuit sa insemne pentru lantul acela, trofic, o continuitate permanenta.
Prin ceea ce omul numeste speranta, acel “lant trofic” isi schimba sensul, sentimentele bune “mancandu-le” pe cele rele.
Teama continua sa se asterne printre ei, spalandu-le creierul, aducandu-i la rea credinta si infantilitate, scazandu-le curiozitatea asupra vietii ce le fusese data, de Tatal lor. El. Care ii urmarea. Dar ei nu simteau. Erau slabi.
Erau slabi si prosti.
Nu reuseau sa se desprinda de falsa realitate ce le fusese impusa de un anume ceva, care continua sa se strecoare in mintile lor micute, si pentru ei, prea putin importante. O cucerire in masa urma sa se abata asupra celor ca ei, care deveneau majoritari cu fiecare zi neimportanta care trecea aiurea, suflata de timp si de vant.
In capul lor era curent. Capul le fusese dezgolit de imaturitatea si stangacia de care dadeau dovada, devenind niste fiinte nule. Distrugandu-se pe sine, fara sa le pese macar.
O ultima urma de speranta, nu avea sa ii impuna slabiciunii care ii domnea nimic, continuand sa traieasca in vid.
Un prieten adevarat devenise un lux nemarginit. Un prieten fals devenise o dorinta nestapanita. Un nimic substantial nu era decat o gaura in sufletul celui care renuntase la lupta zilei, plictisit si obosit cu viata lui trista si goala. Nu avea familie, nu avea pe nimeni, nu avea nici o mangaiere, nici macar de la sine. Si astfel se ura, raspandind un miros de moarte si vechime.
Cu gratia timpurie si cenusie, timpul alerga in jurul lui, soarele devenise ceva in plus, nu o necesitate nemaipomenita, suportand atat lumina cat si intunericul si speranta rupta si negricioasa din el.
Era omul clasic, obisnuit, ca noi ceilalti, care contam doar pentru alte persoane, urandu-ne pe sine, dorindu-ne, in ziua de azi moarte, sub pretextul saraciei si al singuratatii, constituind un principal semn de slabiciune sufleteasca.
Cuvintele zburdau in aerul inegrit de vreme si de mucegai, inflorind in sensuri urate, neplacute. Cu chipul contorsionat de furie, faptasul ororii verbale isi arunca asupra victimei agresate, durerea stransa in suflet de cand prinsese radacini si de cand vazuse pentru prima oara soarele rasarind, in timp ce se ghemuia nepasator in bratele fierbinti ale fapturii ce-l facuse.
El il privea din cer, picurandu-i lacrimi amare peste corpul inca contorsionat de acea furie oarba, cauzata si din vina celor ce l-au urat prin vorbe, sau prin fapte.
Era slab si neajutorat, se temea de ceea ce era, de ceea ce devenea, de ceea ce nu isi dorise niciodata sa fie si spera sa fie normal si fericit, fiind printre singurii din lume cu astfel de capacitati dureros de frumoase si de dorite.
Spusele vantului erau doar niste bla bla-uri neimportante, trecand si fluturand pe langa urechia omului, participand la o campanie invizibila “salvati omenirea in secolul 21” si care ajunsese aproape de final, fiind o misiune imposibila.
Cu ochii tristi si pleoapele trase, cu mintea goala si cu capul plecat, cu riduri adanci, si un zambet neimportant, scluptat in buzele de gheata, aduceau la ramurile semi-umbrite din viata unui batran, care de mult fusese frumos si puternic, si care s-a bucurat pe deplin de viata minunata ce o avea, iar acum isi plange copii morti, doborati de slaba credinta si de pesimismul usturator.
Azi e azi si nu ar trebui sa pese nimanui despre durerea pe care o simteau cei ce pacatuiau, pe cand ieri nu le pasa nici celor care pacatuiau, caci erau nuli, de partea nimanui: erau “Elvetia”. Si acum se plang in pumni, si-si dau cu palmele in cap, isi rup parul si se vaita amarnic de faprtul ca nu au stat la picioarele celor care ii umileau, dar care le dadeau banii, sau umilul salariu al vietii, gandindu-se ca se poate trai prin asta. Dar maine, se vor gandi ca vor muri fericiti, ca de fapt au fost mereu cu picioarele infipte adanc in pamant, nepasatori la umilinta pe care o suportau, dar pe care nu o resimteau in suflet deloc, facandu-i pe cei slabi si rai sa planga pe ascuns de furie si pesimis.
Suflul inteligentei acoperea slab putine persoane, lasandu-le pe celalalte tot oarbe, sa isi agite mainile in intunericul vid, crapand sub un strat de nefericire, aidoma celor morti.
Un vis constituia o bariera intr-un somn placut, un cosmar constituia o realitate putin exagerata. Dar visul continua sa invinga mereu, placerea pe care o dadea insa celui in fapt, fiind intrerupta mereu la punctul culminant. Si totul se termina cu nervi si tristete, cu injuraturi, neschimband insa situatia cu nimic, visul nu avea sa continuie niciodata.
Cu greu se trage inapoi o fapta urata, cu greu se face o impresie buna, cu greu se recapata o impresie buna, dar o impresie rea, se facea aproape imposibil de repede. Apoi duceai o lupta grea, sa castigi din nou ceea ce avusesei odinioara. Si deseori.. pierzi.
Cu capul plecat mergi inainte, gafaind si respirand mai greu, mai greu. Si continui fara sa iti pese, cu vointa si rabdare, sperand totusi sa gasesti un capat la ceea ce traiesti in acest moment, si astfel, o inima slaba, ramane puternica, contrazicand astfel ca viata nu iarta slabiciunea!

Tu faci clasamentul!


Am avut doar trei participanţi la concurs...nu mulţi, dar măcar au fost persoane care să participe la concurs. Ca să fac clasamentul o să apelez la voi. Voi o să decideţi care sunt cele mai bune poveşti, puteţi vota în polul din laterală şi puteţi să comentaţi operele lor. Nu voi spune cine sunt persoanele participante.
Fie ca cel mai bun să câştige!

miercuri, 27 aprilie 2011

Fashion day by Beky

Hey girls!Find déjà la pe la sfarsitul lunii Aprilie soarele isi face simtita prezenta din ce in ce mai mult cea ce inseamna ca déjà puteam sa purtam haine subtiri…chiar foarte subtiri in unele cazuri.De exemplu intr-o plimbare prin parc cea mai indicate tinuta ar fi cea formata din : -pantalonasi scurti (foarte in voga si foarte cute si din blug dar si din material)
- tricou sau maiou in culori aprinse sau cu imprimeu
- tenesi sau sandale…acum depinde ce stil preferati
Acesta este o tinuta relaxata…Practica si comoda.
Dar , atunci cand incepem sa vorbim de o intalnire inre-un mall…un restaurant sau ceva asemanator , atunci se schimba treaba.Trebuie sa optam pentru ceva mai elegant…sau mai bine zis casual.Uitati cateva tinmute in tendinta :
Aici avem o salopeta care este un must have al sezonului.De asemenea materialul din care este confectionata , adica blugul , este in voga sezonul acesta.In picioare are o pereche di cizme…Stati putin!Cizme?Primavara?Da , se pare ca desi anotimpul friguros a trecut cizmele au ramas inca in top deci nu ezitati sa va cumparati o pereche gen celor din imagine.
Rochita asta mi se pare absolute geniala si se poarta la ferl de mult ca anul trecut.Va puteti achizitiona una din majoritatea magazinelor deorece cred ca este cel mai must must have al sezonului mai ales accesorizata cu o palarie din paie tot XXL. Acum , o noutate pe care trebuie neaparat sa o stiti.Lupta dintre albastru si portocaliu a fost castigate de…albastru.Deci , culoarea care se va purta cel mai mult acest sezon este albastru si nu ma mir…la cat de folosit este in toate magazinele si de toti designerii.Cam atat pentru azi…Succes cu outfiturile si combinatiile !

marți, 26 aprilie 2011

Continuări

A apărut capitolul 10 din Premio de una partída de Poker.
A apărut capitolul 4 din Mesaj către un înger.
A apărut capitolul 16 din 22 Years Ago.
A apărut capitolul 4 din Who the hell can help me?
A apărut capitolul 10 din Runaways.
A apărut capitolul 16 din Cavalerii Morţii.
A apărut capitolul 10.2 din Visul.
A apărut capitolul 20 din The love is not imposible.
A apărut capitolul 2 din The mistakes persistent.

luni, 25 aprilie 2011

Lunea de colecţie (6)


Ana Aslan
Ana Aslan este una dintre cele mai faimoase femei din România, dar şi din întreaga lume. Aceasta s-a născut pe data de 1 ianuarie 1897, iar până la vârsta de 91 de ani a trăit cu convingerea că poate păcăli bătrâneţea. Este fondatoarea primului Institut de Geriatrie din lume pe care l-a înfiinţat în 1952.
Cariera:
A fost absolventa Facultăţii de Medicină din cadrul Universităţii din Bucureşti. După absolvirea acestei facultăţi, aceasta a căutat neîncetat formula neîmbătrânirii, pe care să o sintetizeze într-o cremă destinată femeilor.
Şi în anul 1952, Ana Aslan a inventat Gerovital H3, o cremă destinată femeilor de peste 40 de ani, având o acţiune în prevenirea şi tratarea fenomenului de îmbătrânire.
Geniul acestei formule rezidă în faptul că românca a abordat frumuseţea prin prisma sănătăţii. Numele produsului este combinaţia a două cuvinte: „gero” ce provine din limba greacă şi înseamnă „bătrân” sau „puternic” şi „vital” care în latină înseamnă „viaţă”.
Fiind o mare pasionată de cardiologie, Ana Aslan a folosit procaina, un anestezic local ce are şi proprietăţi secundare precum vasodilataţia, în afecţiunile arteriale periferice. Starea pacienţilor s-a îmbunătăţit atât de mult după folosirea substanţei, încât medicii au fost uluiţi. Tocmai în acest fapt a şi rezidat unicitatea profesoarei Aslan care, în 1950 a afirmat că îmbătrânirea poate fi încetinită, iar procaina este un factor întineritor.
Astfel, aceasta a creat şi o nouă specialitate medicală - gerontologia şi geriatria - ştiinţe care se ocupă de studierea procesului de îmbătrânire şi, respectiv, prevenirea şi tratarea bolilor asociate îmbătrânirii.
Şi în prezent sediul Institutului de Geriatrie Ana Aslan se află la Otopeni, acolo unde a fost şi în 1952 când a fost înfiinţat.
Este unul dintre cele mai renumite astfel de institute din lume, oferind soluţii în combaterea bătrâneţii, atât din punct de vedere al aspectului exterior, dar şi în interior. Majoritatea tratamentelor sunt adresate persoanelor peste 40 de ani, vârsta când corpul începe să îşi piardă elasticitatea şi tonicitatea.
Pacienţii sunt asistaţi de către o serie de medici în efectuarea tratamentului care cuprinde retonifierea musculaturii corpului prin masaje şi gimnastică, terapie şi medicamentaţie specifică vârstei.

duminică, 24 aprilie 2011

Hristos a înviat!


Să-ţi fie viaţa pufoasă ca un cozonac, fără griji ca a unui miel, colorată ca un ou de Paşti şi luminoasă ca Ziua Învierii.
Hristos a înviat!

vineri, 22 aprilie 2011

Special Fashion Day by Deea


Vine Pastele!
Deja suntem pe ultima suta de metrii si trebuie sa ne hotaram ce vom purta de Paste, iar pentru noi nu e un lucru asa de usor. M-am gandit sa va propun cateva tinute ce dupa parerea mea s-ar potrivi oricui.
  1. Daca tot va fi soare afara si cald putem purta o camasuta ca cea din imagine, dintr-un material subtire iar nuanta de un roz pal ce e perfecta pentru a iesi din tipare. La acest lucru contribuie si pantalonii din material de blug mai inchisi la culoare decat camasa ce atrag imediat atentia catre picioare care ar trebui sa fie cat de cat slabute pentru genul acesta de pantalon. Cine nu-si permite sa ii poarte va sfatuiesc sa luati unii intr-o nuanta de negru sau gri cu talie inalta si putin evazati care vor arata si ei bine cu camasa. Cizmele, defapt botinele cu talpa joasa sunt frumoase, din piele intoarsa care a fost must have in sezonul rece. Poseta e superba avand pe ea concentrate culorile din tot outfitul, mica si practica se potriveste de minune.
  1. Ramanem tot pe nuanta de rosu la fel ca si ouale facute de mama acasa. O rochita tip bustiera, nici prea scurta nici prea lunga , in buline albe e in regula pentru zi. In cazul nostru e mai mult inconjurata de accesorii elegante si de seara. Nu am nimic impotriva pantofilor si posetei, dar boleroul acela e deja prea mult. Pantofii sunt superbi, intr-o nuanta de visiniu dau un aer mai elegant tinutei atat de bine incat poate fi una de seara. Daca totusi va e frig, puteti purta un trench ca cel din imaginea alaturata
  1. Pentru fetele mai curajoase acesta este un outfit superb si genial. Rochita mini din blug cu un aer rock este completata de multitudinea de lantisoare prinse intr-unul singur ce se poarta la gat. Pantofii sunt in stil converse iar sireturile pot fi la fel de colorate ca si setul de curele roz, mov sau albastru. Cu portofelul stil poseta nu sunt de accord, s-a dus de mult print-ul cu steagul Americii. Si nici geaca nu ma prea incanta poate e de vina culoarea sau materialul, care cred ca este fas. Eu as recomanda o jaketa de piele cu tinte sau lanturi ceva cat mai rock. Per total este o tinuta reusita si perfecta pentru o iesire in club in seara de Paste.
  1. Ceva mai eleganta, tinuta aceasta ne poarta cu gandul la seri instelate si ape tulburi. Nuantele de albastru turcoaz si albastru aprins sunt astortate cu negru si picaturi de mov. Pantalonii sunt superbi, intr-o culoare si croiala perfecta. Doar ca eu nu ma multumesc cu lungimea bluzei care automat ar optura nasturii si talia inalta a pantalonilor. Modelul de pe ea este superb in stil degrade de la albatru deschis catre mov. Pantofii copiaza cat de cat imprimeul de pe bluza, estompand cu negrul lac. Este o tinuta in nuante reci, perfecta pentru orice tip de fata, practica dar in acelasi timp stilata.
Va urez PASTE FERICIT
Pupici Deea:*

BibbyEllen scrie un fic

Se numeşte „Ironic, damelor!”, are până în prezent 1 capitol şi  rezumatul: „Acţiunea se desfăşoară în obişnuitul Forks. Orice sentiment de bine se contopeşte cu unul din ramurile răului, rezultând un Tango suprem al integrării într-o arie spirituală nebună. O poveste. Cu vampirii specifici din Twilight Saga, care încearcă să se păstreze vegetarieni; pe lângă dânşii, tradiţionalii vampiri Vampire Diaries, cu lipsa lor totală de mustrări ale conştinţei. Două specii diferite de vampiri, care se vor trezi desfăşurându-se în acelaşi spaţiu. Cei cu sângele animalelor, cei cu sângele oamenilor. Apar influenţe de toate felurile, şi treptat vegetarienii apucă o altă cale, încălcând legile impuse de cetăţenii Forks-ului. Lumea ştie de existenţa vampirilor, însă nu apare haosul. Reguli. Ca punct comun, pofta nebună după petreceri şi adrenalină. Diferenţe mici de la dragoste la nebunie amoroasă, sau de la a fi vegetarian la a fi consumator tradiţional. «Ups! Am gustat prea mult din tine? »” Îl găsiţi aici

Luyzutza are şi ea un fic

Se numeşte „The mistakes persistent”, are până în prezent 3 capitole şi  rezumatul: „ Acţiunea se petrece în micuţul oraş Forks, în preajma Sfintelor Sărbători ale Iernii (se zice că această parte a anului este plină de miracole!). Ea este o adolescentă confuză care face întruna greşeli! În ciuda faptului că nu este o fată rebelă ea se ceartă mereu cu părinţii ăi cu O anumită persoană din familia Cullen! Mai exact băiatul rebel care nu ştie ce vrea de la viaţă! Să nu uit să menţionez că aceşti doi tineri şi-au declarat ura reciprocă. Dar un anumit eveniment îi aduce împreună, o zi de coşmar! Şi totuşi cu toţi se duc la culcare ca a doua zi să realizeze că trebuie să reparcurgă, retraiască această zi până nu vor mai face greşeli!” Îl găsiţi aici

Continuări

A apărut capitolul 2 din Sacrificio de amor.
A apărut capitolul 9 din Premio de una partída de Poker.
A apărut capitolul 21 din Emancipation Proclamation.
A apărut capitolul 14 din Amor a altos niveles.
A apărut capitolul 14 din Cavalerii întunericului.
A apărut capitolul 7 din Family Therapy Cullen Style.
A apărut capitolul 16 din 22 Years Ago.
A apărut capitolul 6 din Falling for you.
A apărut capitolul 25 din Children Of The Damned.
Au apărut capitolul 15 şi capitolul 16 din Si,amo!
A apărut capitolul 19 din The love is not imposible.
A apărut capitolul 8 din Love like a drug.

A apărut one-shootul Emmet will be Emmet tradus de Luyutza.

joi, 21 aprilie 2011

Fashion day by Beky

Acest comentariu a fost făcut pe baza pozelor date de mine când încă eram la partea cu preselecţie.
Din prima cand vezi aceasta tinuta remarci centura maro de la fustita cea ce e de bine.Da un aspect unic si e de efect find un derivat al nuantei fustei..Fustita de asemenea este in trend din cauza franjurilor folosite de foarte multi designeri sezonul acesta (Totusi , un mic sfat pentru persoanele mai plinute, nu e de recomandat sa purtati fuste cu franjuri findca acestea in loc sa te faca mai supla iti ofera un plus de marime asa ca mai bine ati opta pentru fuste drepte.)Bun…ce nu e bine?Camasuta , desi este putin mai sport decat fusta , se potriveste si ea in aceasta tinuta.deoarece in ultimul timp se poate imbina armonios cassual cu elegant.De asemenea materialul din care este facuta camasuta se poarta foarte mult in aceasta perioada si nu numai in cazul bluzitelor ci si a fustelor si chiar a salopetelor.Tinuta aceasta este perfecta pentru o iesire cu prietenii la o cafenea intr-o zi calduroasa de vara in combinatie cu o pereche de sandale stil roman maro sau un albastru inchis..Nu o recomand pentru o plimbare in Mall decat daca inchideti toti nasturii J si adaugati niste opincute sau ghetute maro sau chiar animal print.
Aceasta tinuta contine multe din piesele pe care se axeaza sezonul acesta si anume :gecuta de piele in culoare bej (un derivat al maroului acesta find exploatat la maximum anul acesta) care este un must have al sezonul, blugii putin evazati si cu talie inalta care sunt si ei foarte cautati (I know , retro’s back), gentuta maro in marime XXL care ofera un stil cassual tinutei , bluzita in franjuri cu imprimeuri florale(si acestea exploatate la maximum sezonul asta) care da un aspect vesel tinutei si…pantofii.Ok , poate cu pantofii nu sunt eu in totalitate deacord.De ce?Findca sezonul acesta in fiecare tinuta trebuie sa existe ceva care iti sare in ochi, adica o piesa intr-o culoare aprinsa.Daca in loc de pantofii cu platofrma negrii ar fi fost o pereche de pantofi rosu aprins , albastru aprins sau chiar verde atunci ar fi fost completa tinuta…Asa poti spune ca e putin monotona dar tot e o tinuta frumoasa.O puteti purta intr-un Mall…o intalnire cu prietenii e.t.c.

duminică, 17 aprilie 2011

Lunea de colecţie (5)


Ştiu că nu este luni, dar am fost plecată şi nu am avut cum să postez...aşa că astăzi m-am revanşat pentru lipsa mea.
  
De unii oameni ne amintim pentru că le ţinem minte faptele; realizările altora sunt însă vizibile cu ochiul liber. Este cazul celei care a fost Virginia Andreescu Haret, prima femeie arhitect din lume. Da, o româncă!
Vă sună familiar numele ei? Este nepoata pictorului Ion Andreescu. A fost căsătorită cu fiul lui Spiru Haret. Contează aceste lucruri?
Să vedem: de care am vorbit ieri, şi anume Smaranda Gheorghiu, provenea dintr-o familie de boieri, era nepoata lui Grigore Alexandrescu. Elisa Leonida Zamfirescu era cumnata lui Duiliu Zamfirescu, în timp ce pianista Cella Delavrancea a fost fiica scriitorului cu acelaşi nume. Nu cred că e o întâmplare; cred că toate aceste talente au găsit un mediu propice dezvoltării şi, prin urmare, că foarte multe talente s-au risipit din cauza unui sistem creat să le ţină “la bucătărie”. A fost nevoie de familii în care educaţia să fie preţuită pentru ca aceste femei să aibă, cu adevărat, măcar cea mai mică şansă.
Virginia Andreescu Haret şi-a lăsat amprenta asupra Bucureştiului: deşi era prima femeie arhitect, talentul ei i-a adus proiecte de amploare; printre ele, un întreg fronton de clădiri pe Calea Victoriei, printre primele blocuri de beton armat; construcţii care au făcut parte din aeroportul Băneasa; liceele Cantemir Voda şi Gheorghe Şincai.
A construit nu doar clădiri, ci şi un drum: cel al femeilor către o nouă profesie care, până atunci, fusese domeniul exclusiv al bărbaţilor.

La multi ani tuturor florilor!


Cineva spunea că frumuseţea trebuie să moară, iar florile plătesc cu frumuseţea lor fiecare secundă.
Sunt atât de frumoase când cresc, dar şi foarte triste când sunt rupte şi mai trăiesc doar câteva clipe.
Învaţă să asculţi florile, să le admiri frumuseţea, dar mai ales învaţă să le protejezi, să le hrăneşti cu dragoste şi bucurie.
Eu împreună cu Maya vă urăm tuturor celor cu nume de flori,
La mulţi ani!

sâmbătă, 16 aprilie 2011

Sacrificio de amor fic tradus de mine


Se numeşte „Sacrificio de amor'”, are până în prezent 3 capitole şi  rezumatul: „Colonelul Cullen fuge dintr-o bătălie ca să-şi salveze oamenii. În Africa de Sud cunoaşte un trib de indieni şi o fată ciudată pe care o sacrifică. Va putea o inimă îndurerată de război să bată din nou?” Îl găsiţi aici

Ioana şi Bianca traduc un nou fic

Se numeşte „Scarlet”, are până în prezent 3 capitole şi  rezumatul: „Bella este cea mai mare hoaţă din lume. Ea este recunoscută doar sub numele de Scarlet. Edward este agent FBI şi are posibilitatea de a captura orice criminal. Chiar dacă ei nu ştiu, ambii sunt dispuşi să îşi satisfacă jocul.” Îl găsiţi aici

Continuări


Au apărut capitolul 7, capitolul 8 şi capitolul 9 din Changes.
A apărut capitolul 5 din Strălucirea Dragostei.
Au apărut capitolul 17 şi capitolul 18 din Love Game.
A apărut capitolul 7 din Love like a drug.
A apărut capitolul 3 din Feel the life of the city.
A apărut capitolul 5 din Out of my body.
A apărut capitolul 3 din Mesaj către un înger.
A apărut capitolul 13 din Cavalerii morţii.
A apărut capitolul 7 din O viaţă de înger.
A apărut capitolul 15 din 22 Years Ago.
A apărut capitolul 25 din Life will go on.
A apărut capitolul 24 din Children Of The Damned.
A apărut capitolul 3 din Love without barriers.
A apărut capitolul 26 din Mai vedem noi, Cullen.
A apărut capitolul 30 din O altă viaţă.
A apărut capitolul 18 din Maybe you have a chance.
Au apărut capitolul 19 şi capitolul 20 din Emancipation Proclamation.
A apărut capitolul 9 din A vision stained with red.

joi, 14 aprilie 2011

Fiica tăcerii


„Fiica tăcerii” este scrisă de Kim Edwards, aveţi aici o mică prezentare aici: ''Această dramă impresionantă începe într-o noapte de iarnă din 1964, când o furtună îl obligă pe doctorul David Henry s-o ajute pe soţia sa să-i aducă pe lume pe gemenii lor. Fiul, născut primul, este perfect sănătos, dar medicul recunoaşte imediat la fiica sa Sindromul Down. Pentru motive de a căror validitate încearcă să se autoconvingă, bărbatul va lua o decizie într-o fracţiune de secundă, care îl va bântui însă de-a lungul întregii vieţi. Îi cere asistentei sale, Caroline, să ducă fetiţa la un orfelinat. Însă femeia se hotărăşte să crească ea copilul şi se mută într-un alt oraş. O carte captivantă şi o poveste minunat urzită, despre vieţi paralele, secrete de familie şi puterea mântuitoare a dragostei.''
Voi ce alte cărţi ne recomandaţi?

miercuri, 13 aprilie 2011

Fashion day by Deea

Soare!
Azi când mă plimbam prin parc, am văzut deja persoane care au aşteptat cu braţele deschise primăvara. Nici nu ştiu când a trecut timpul şi iarna şi-a luat la revedere, lăsând-o pe primăvară stâpână peste noi. Copaci înfloriţi, verdeaţa, păsări şi nu în ultimul rând haine subţiri, mai comode şi fashion. Azi o să vă mai dau câteva ponturi pentru luna aprilie şi nu numai:
1.Tops- Imprimeuri simpatice
Tricourile cu Mickey Mouse & co. sau cu tot felul de desene înveselesc orice ţinută, ele nu trebuie să-ţi lipsească din garderobă. Comode şi funny, imprimeurile cu desene sunt nr1 în materie de imprimeuri pe bluziţe sau tricouri.
2. Şorturi- Din jeans
Ca şi anul trecut pantalonaşii scurţi din blug sunt pe val şi foarte feminini. Sexy şi comozi ei trbuie să facă obligatoriu parte din ţinuta ta. Primăvara îi poţi purta cu un dres colorat şi eşti perfectă pentru o întâlnire cu fetele sau cine ştie, cu vreun băiat. Iar ca pont, dacă blugii de anul trecut nu mai sunt la modă, ia foarfeca şi fă-i IN, scurtându-i cu buzunarele afară şi franjurați.
3. Balerini- Practici şi frumoși
Balerinii sunt comozi şi feminini, perfecţi pentru plimbările lungi. De diferite culori ei completează o ţinută de zi cu zi, făcând-o comodă şi în alcelaăi timp IN. Merg perfect cu nişte blugi mulaţi şi un t-shirt cu imprimeu ca cele de mai sus.
4. Genţi- Foarte încăpătoare
Hilary Duff poartă o geantă XXL într-o plimare prin oraş, lucru pe care îl puteţi face şi voi fetele. Se ştie că noi purtăm în geantă mai de toate, de la mobil până la trusa de machiaj şi alte lucuri de urgenţă. Şi ca un mic pont se pot folosi şi pe post de ghiozdan fiind foarte încăpătoare.
5. Hanorac- Cu glugă şi fermoar
Avril, fană a hanoracelor cu glugă, pe care o şi poarta pe cap, arată superb şi foarte IN. În dungi, cu print-uri, buline, o singură culoare şi chiar cu imprimeuri funny, hanoracele sunt perfecte când vântul mai bate şi nu e chiar soare afară.
6. Accesorii- Inele sclipitoare

Aur, argint, pietre preţioase ele dau frumuseţea unui inel relativ simplu. Vedetele le poartă cu mândrie, pentru că înfrumuseţează o rochie neagră sau albă. Unul singur sau mai multe, nu contează, important sunt ei, care pentru iubitoarele de modă ca noi sunt superbi.
Street Look
Un look perfect pentru o ieşşire prin parc, deşi încă nu e foarte cald pentru rochiţe, putem purta un dres mat pe dedesupt şi o jaketă cu maneci. Ca în articolul trecut avem vestele foarte IN, negru care nu se va demoda nicodată şi este un bun înlocuitor pentru fetele cărora nu le prea plac culorile tari, geanta XXL şi balerninii. Un look natural, destul de simplu şi feminin, vi-l recomand cu drag!
Pupici Deea:*

marți, 12 aprilie 2011

Concurs



Acesta este concursul postat de mine la începutul lunii...o reamintire aş putea spune.
A trecut cam mult timp de la ultimul concurs organizat pe blog...aşa că m-am gândit că a venit vremea unui nou concurs. Concursul din această lună va fi puţin diferit de ceea ce am organizat în trecut.
Ce trebuie să faceţi voi? Simplu. Pornind de la citatul lui Adolf Hitler ''Viata nu iartă slăbiciunea.'' Să scrieţi un scurt comentariu sau o mică poveste în care să fie remarcată această idee.
Regulile concursului:
1. Trebuie să fie inspirat din citatul lui Adolf Hitler ''Viaţa nu iartă slăbiciunea''.
2. Trebuie să aibă minim 3 pagini de Word, scrisul trebuie să îndeplinească condiţiile: Times New Roman de 12.
3. Lucrările vor fi trimise ataşate într-un email (IMPORTANT: DOCUMENTUL TREBUIE SĂ FIE MICROSOFT WORD 2003 SAU NOTEPAD)
4. Adresa de e-mail la care vor fi trimise este: id_angelhope@yahoo.com
5. Perioadă în care puteţi trimite lucrările este 4 Aprilie 2011 - 28 Aprilie 2011 (ATENŢIE 28 APRILIE ESTE ULTIMA ZI ÎN CARE O SĂ PRIMESC LUCRĂRILE PARTICIPANTE) .

Mult succes celor care vor să participe şi sper să aveţi inspiraţie!
Sper să fie cât mai mulţi participanţi!

AnNa are un nou fic

Se numeşte „Help me find my way”, are până în prezent 3 capitole şi  rezumatul: „«Oare ce să fac? M-am pierdut atât de mult pe cărările încurcate ale vieţii pe care am ales-o încât nu mai ştiu calea de întoarcere. E doar un labirint fără sfârşit, un labirint a cărei ieşire nu o mai pot găsi. Doar o singură persoană mă poate ghida către ieşire, doar o persoană îmi poate arăta calea cea bună. Nu mai ştiu cine sunt, ce se întâmplă cu mine, pe ce cale să o iau. Pe unde pot să merg? Unde trebuie să mă opresc?Unde să mă găsesc? Te rog, ajută-mă să-mi găsesc adevărata cale! » Anya Cole este genul de persoană care a privit mereu viaţa ca pe o glumă şi întotdeauna a ales drumul greşit, dar niciodată nu i-a păsat. Dar totul va deveni serios, jocul în care a intrat va fi unul periculos. Doar o singură persoană o va putea ajuta să iasă din acest joc, doar o persoană îi poate arăta drumul corect. Va reuşi?” Îl găsiţi aici.

luni, 11 aprilie 2011

Lunea de colecţie (4)



Sarmiza Bilcescu - prima femeie doctor din lume
Sarmiza ori Sarmisa Bilcescu (ulterior Bilcescu-Alimănişteanu; n. 27 aprilie 1867 - d. 26 august 1935) a fost prima româncă avocat, prima femeie din Europa care a obţinut licenţa în drept la Universitatea din Paris, şi prima femeie din lume Doctor în drept. A fost căsătorită cu inginerul Constantin Alimănişteanu.
S-a născut la Bucureşti la data de 27 aprilie 1867, în familia lui Dumitru Bilcescu (din Bilceşti-Muşcel), fost şef al Controlului Finanţelor în vremea domnitorului Barbu Ştirbey. A obţinut licenţa în ştiinţe juridice în 1887. În 1890, în vremea când 71% dintre studentele din universităţile franceze proveneau din alte ţări, Sarmiza Bilcescu a fost prima femeie din Europa care a obţinut un doctorat în drept. Teza sa s-a intitulat De la condition légale de la mère ("Condiţia juridică a mamei").
În 1891, ca urmare a unei campanii derulate în favoarea sa de renumitul jurist român Constantin Dissescu, Sarmiza Bilcescu a fost admisă în Baroul Ilfov (care, la acea vreme, includea şi Bucureştiul), şi era prezidat de renumitul avocat şi om politic Take Ionescu).
Totuşi, Sarmiza Bilcescu nu a practicat niciodată avocatura. Ea s-a măritat cu Constantin Alimănişteanu la şase ani după ce a fost admisă în Barou şi ca urmare s-a retras din avocatură, continuând să fie însă activă în cercurile feministe. S-a numărat printre fondatoarele Societăţii Domnişoarelor Române care îşi propunea să lupte pentru creşterea gradului de educaţie în rândul femeilor.
Mihail Fărcăşanu i-a publicat biografia în 1947 sub pseudonimul Mihai Villara.


Câţi dintre voi ştiaţi că prima femeie doctor a fost o româncă? Vedeţi România are multe astfel personalităţi care s-au făcut remarcate de a lungul istoriei, cine ştie câte alte mii de asemenea mândrii avem şi noi nu ştim!

sâmbătă, 9 aprilie 2011

Continuări


A apărut capitolul 7 din Premio de una partída de Poker.
A apărut capitolul 23 din Children Of The Damned.
A apărut capitolul 8 din Runaways.
A apărut capitolul 5 din Jurnalul unei vieţi colorate.
A apărut capitolul 6 din Love like a drug.
A apărut capitolul 4 din Family Therapy Cullen Style.
A apărut capitolul 12 din Lost in time.
A apărut capitolul 16 din Love Game.
A apărut capitolul 26 din Căderea Îngerilor.
A apărut capitolul 3 din Who the hell can help me?
A apărut capitolul 2 din Love without barriers.
A apărut capitolul 13 din Taming Games.

A apărut one-shootul Prinţese Gheţii scris de Dy@nn@.
 
 
Blogger Templates