Concurenta numărul 2

Viata nu iarta slabiciunea

Doua solutii, sa raman eu pentru tot deauna sau sa las totul in urma, devenind a lui. Nu exista drum de mijloc, totul se rezuma la unu sau doi. Timpul parca ma lovea in ceafa, minutele trecand prin fata mea ca niste fluturi in bataia vantului. Aveam la dispozitie inca trei ore, in care sa aleg una din optiunile date de el, cel care putea pune punct vietii mele in doar cateva minute. Mana imi tremura pe foaia alba si pixul era torturat de asprimea stransurii mele. Trebuia sa-i mesajul meu in scris, altfel n-am sa mai ies vie de aici, camera asta mica, care candva era plina de veselie si caldura. Priveam tensionata pe ferestra si ma gandeam oare cum am ajuns aici, cum viata mea a luat o asa intorsatura. Afara soarele ardea brutal si zgomotul produs de agitatia din centru nu ma lasa sa reflectez. Dar pentru ce, era una si buna, o singura scapare, o singura solutie. Am clipit pentru a-mi aseza in minte ideile si o picatura dintr-o lacrima s-a prelins pe fata mea. Eram sigura de decizia pe care o luasem, pana la urma orice om intreg la cap, alege sa traiasca. Mi-am ridicat cu greu picioarele de pe scaun si m-am indreptat care mica oglinda din camera si am privit reflexia mea in ea. Parul meu, brunet ondulat, cadea liber pe umeri si pe decolteul rochitei visinie din matase, ochii erau inconjurati de mari santuri, care inchideau o pereche de ochi verzi, acum tristi. Tenul imi era aspru si unghiile neingrijite, vroiam sa se termine totul odata pentru tot deauna, sa scap. Vroiam ca totul sa fie un vis sis a ma tresesc la realitate, am incercat sa ma ciupesc, sa ma zgarii dar in zadar, totul era pe viu, real. M-am tarat din nou pana la scaun, luand pixul in mana si scriind pe mica bucatica de hartie cu litere mari si ingrosate: “ MA PREDAU” era ultima si poate cea mai buna solutie. Am deschis usa si l-am vazut, aceiasi ochi caprui m-au tintit si in cateva secunde era la cativa centimetrii de mine. Ii puteam simti respiratia pe buzele mele, avea un parfum dulce dar in acelasi timp revigorant. Mi-a luat din mana hartia si a citit rapid cele doua cuvinte care insemnau sfarsitul vitetii mele de bucurie. Fata ii s-a luminat si pe buze i-a aparut un zambet strengaresc, vital pentru bataile inimii mele din acel moment. Mainile lui mari s-au pus de o parte si de alta a taliei mele, lasand hartia sa pluteasca in aer. Fata lui era din ce in ce mai aproape de a mea, pana ce buzele ni s-au lipit, era dulce si un fior m-a electrocutat in tot corpul. NIciodata nu avusesem acel sentiment si acea vibratie fata de vre un barbat. Instinctiv, mainile mele se aropiau de el, pana ce s-au impletit in parul lui saten, trangandu-l mai aproape de mine. Nu stiu ce facea, ce se intampla, dar nu imi doream sa se opreasca. Ne-am despartit usor, reusind sa repir normal, dar tot farmecul s-a stins cand mi-am adus aminte cine e el si ce vrea de la mine.

- Nu sti cat ma bucur ca ai decis correct.

Am dat din cap in semn ca da iar el a zambit lasandu-ma pe hol cu inima in gat. Nu l-am vazut pana acum atat de calduros si de bun, pana acum s-a manifestat doar tipand si dand ordine. Am inaintat pe hol, pana in biroul lui din capatul culoarului, unde am ciocanit scurt raspunzandu-mi-se un Da clar.

- Scuze ca te deranjes, vreau doar sa stiu ce ai hotarat, ce facem mai departe? Am intrebat din usa, cu o voce slaba si obosita.

- Intra si i-a loc, sa-ti povestesc. L-am ascultat si m-am asezat pe scaunul din fata lui, inatalnindu-ma din nou cu aceiasi ochi caprui si impunatori.

- Te ascult.

- Emily, ai decis chiar tu ca vrei sa ne casatorim. Am dat din cap in semn de aprobare. Atunci asta vom face, poti sa-ti faci bagajele ca sa ne mutam in vila mare. Aici v-a ramane biroul meu, asta dupa o mica renovare, averea tatalui tau va fi in maini sigure si in caz ca ai vre-o nelamurire cu ce voi face cu ea ma poti intreba. Acum despre noi, inca nu pot spune ca e o relatie, am sa te invat, incetul cu incetul si vei descoperi iubirea. Pana atunci voi avea grija de tine, iar nunta v-a fi intr-o saptamana, stiam ca asta v-a fi alegerea ta si am facut deja pregatirile.

- Bine, Asta e tot ce vroiam sa stiu, merg sa-mi fac bagajele si in cateva minute sunt gata, te astept. Am spus in timp ce traversam biroul pana la usa.

- Foarte bine, voi fi la tine in camera imediat ce aranjez cateva acte.

La asta s-a rezumat discutia noastra atunci, defapt acum exact o saptamana. Da, azi e ziua mare, in care eu voi fi doamna Bennett si in seara asta voi renunta la statutul de domnisoara. In aceasta saptamana a fost agreabil, poate faptul ca nu statea prea mult acasa era cel mai bine. M-a luat usor cum a promis, cateva saruturi cand pleca si ma tinea intotdeauna la pieptul lui cand dormeam. Ma uit in oglinda si ma gandesc cat de frumoasa speram ca va fi nunta mea cand eram mica. Ca orice fetita de altfel imi doream o rochie ca de printesa, caleasca si bine inteles printul pe un cal alb. Viata e uneori cruda si eu prea slaba ca sa ma pot lupta cu ea. Sora lui m-a ajutat sa ma aranjez, mi-a facut un coc, lasand cateva suvite ondulate din parul meu brunet, m-a machiat natural, mascand cearcanele adanci si accentuand putin nuanta rozalie a buzelor mele. Rochita nu era mareata, dar sub limita decentei, putin decoltata in partea de sus si cu voal alb in partea de jos.

- Gata, am terminat, esti foarte frumoasa Emily.

- Merci, am raspuns absenta , inca privind oglinda.

- De ce esti trista, doar e nunta ta.

- Nu, doar ca sti cum e cand treci asa rapid de la un stadiu la altul. El imi spusese sa nu afle nimeni ca eu sunt obligata sa fac toata mascarada asta, asa ca tot ce spuneam era fals.

- Haide-ti, toata lumea va asteapta. Mi-am luat de brat vitoarea cumnata si am coborat pana in gradina vilei unde era toata ceremonia.

Ajunsa in fata altarului, mana lui s-a prins in jurul taliei mele, avand grija sa nu fug, dar nu asta era dorinta mea, mi-era prea frica s-o fac. N-a durat mult pana ce preotul a spus tot si ultimele cuvinte mi-au rasunat clar in creier “ Sunte-ti uniti in fata lui Dumnezeu, ce Dumnezeu a unit, omul nu poate distruge.” De parca Dumnezeu nu stia ca eu sunt doar o marioneta condusa de vocea si miscarile lui. Petrecerea a durat putin, lumea plecand in repede, lasandu-ne singuri. Inima mea a reluat bataile rapide si tari, asfel incat imi bubuia in piept. El a ajuns langa mine, lipindu-si trupul de al meu si absorbindu-ma intr-un sarut specific lui. M-a ridicat exact in stilul miresei, pana in partea cealalta a gradinii, unde era frumos intins pe jos un cearceaf de matase alba, inconjurat de flori si lumanari. Stelele erau martore pe cer ca frica deja se instalase in mine, provocandu-mi un tremur vizibil. Buzele lui au format o linie drepta, semn ca ma vazuse, m-a asezat , dandu-mi jos pantofi ca de Cenusereasa. Intr-un colt era pusa o sticla de sampanie cu doua pahare, pe care le-a umplut, ciocnindule.

- Pentru noi! A spus el, sarutandu-ma scurt.

- Asa sa fie. L-am urmat eu, band toata sampania din pahar.

Era seara in care luna privea impreuna cu stelele, noaptea noastra de dragoste si consumarea nuntii. Minile lui fine ma dezmierdau si nebuna fiind simteam ca il iubesc, pentru un moment am crezut ca fac dragoste cu marea mea iubire, cu sufletul meu pereche. A adormit langa mine, acoperiti de o alta bucata de matase. M-am infasurat in ea, ridicandu-ma usor, fara sa-l trezesc. Am intrat in casa, intrand in biroul tatei, fostul lui birou, atatea amintiri zaceau acolo, toata viata mea zacea acolo. M-am asezat pe scaun, inchizand pentru cateva secunde ochii.

Flash back

“Vorbisem deja cu mama si mai ramanea sa il conving si pe tata sa merg la balul mascat. Biroul era la sfarsitul coridorului, peretii lui fiind plini de poze de familie. Am ciocanit slab, dar nimic, am deschis usor usa care scartaia si am simtit ca inima mi se oprea pe loc. L-am vazut pe tata intins pe jos, cu pistolul in mana si cu o mare balta de sange in jurul capului lui. M-am panicat instantaneu si am strigat dupa ajutor, mama venind rapid si anuntat decesul. Tata facuse cea mai mare prostie, care l-a costat viata, ma daduse la schimb pentru o afacere, clar e ca eu eram sub stapanirea lui.”

End flash back

La acele imagini m-am cutremurat, eram sigura ca el l-a omorat, stiam ca el l-a omorat de la criminalisti, dar nu puteam spune nimanui, era deja prea mult moartea lui pentru toata lumea. Am atins cu degetul biroul prafuit si plin de acte, asa cum il lasase el inainte de nunta. Halal nunta, eram a lui doar printr-un act, un nenorocit de act. Degetele mi-au alunecat in jos, spre sertare, deschizand-ul pe al 2 lea si luand de acolo obiectul cu care o sa-mi sfarsesc suferinta. Un pistol mic, cu doua gloante, desi eram sigura ca n-aveam cum sa ratez. L-am atins cu grija, punand degetul pe tragaci, se completa perfect. Nebunia din mintea mea era deja dusa la extrem, durerea ma sufoca si resentimentul poate ma va macina candva, dar nu lafel de tare ca frica, care ma durea. Poate ca am sa-mi aduc aminte de ochii aceia caprui si o sa-mi bantuie visele, dar ori eu ori el. A doua oara in viata mea cand am de facut o alegere fara cale de mijloc. L-am luat tinandu-l cu capul in jos pana inapoi in gradina, unde el ramasese intins cum il lasasem, dormind. M-am asezat inapoi in locul meu pe bucata de material si m-am intins langa el. Pisolul din mana mea era deja aproape de el, i-am travesat gatul, ajungand in punctul culminant, inima. Acolo unde zicea ca ma are pe mine, unde totul era de gheata, unde nu exista iubire. Eram pregatita de tragere, cand corpul lui s-a rotit peste al meu, lunadu-mi pistolul din mana. Atunci am realizat ca firul vietii mele s-a rupt, si ca ata care tinea marioneta era deja rupta. Aceiasi miscare a fost si a lui, jucandu-se cu mine, perecum o papusa fara viata. Fand turul corpului meu ajungand si el la inima, cu degetul pe tragaci, tot ce-mi doream atunci era sa apeze naibi odata nenorocitul ala de tragaci.

- Ti-ai incercat norocul Emily, era finalul meu glorios in mintea ta acum? Vocea lui m-a speriat, era dura si brutala, parca strigand la mine.

Tot ce-am putut face a fost sa inghit in sec si sa ma rog, la Dumnezeul care nu i-a pasat de mine, care m-a lasat la mana lui. Puteam doar spera ca nu m-a uitat detot.

- Daca asa ai vrut tu sa fie, un final trist, oare sti cat te iubesc eu pe tine?

- Tu? Nu sti sa iubesti, n-ai sa iubesti niciodata! Am strigat la el, pieptul meu lovinduse de pistolul rece.

- Esti deja trecut Emily Bennett, spune-ti adio de la viata.

- Nu sunt Emily Bennett si nici n-am sa fiu niciodata , daca mor acum, iti jur ca n-o sa mai pui geana pe geana vreodata.

- O sa supravietuiesc, aceleasi blesteme le-a aruncat si tatal tau si uite-ma in viata si dormind.

- Stiam, eram sigura ca tu esti asasinul, la fel cum l-ai omorat pe tata n-o sa-ti fie greu sa ai inca o victima pe constiinta.

- Vezi ce repede inveti. Acum alt ceva de adaugat?

- Da, te urasc Justin Brennett.

Au fost ultimile mele cuvinte, inainte sa ma strapunga direct in inima glontul care anunta sfarsitul.