Social Icons

vineri, 7 septembrie 2012

Roberta are o poveste

Se numeşte „Copilul pierdut - Sânge Albastru”. Rezumat: „Povestea începe în anul 1984, atunci când micuţa Adela Rose Blueblood, având vârsta de un an, este abandonată în faţa uşii familiei Martin, în Franţa. Treisprezece ani mai târziu, fata se mută împreună cu familia sa adoptivă în Norvegia. Casa pe care aceştia au cumpărat-o este de fapt vechea casa Blueblood, fiind chiar casa în care ar fi trebuit să locuiască Adela. Aici descoperă lucruri care devin din ce în ce mai ciudate. Un pandantiv vechi care ascunde în interiorul său fantoma unui bărbat pe nume William. Lucrurile i se par bizare, astfel că fata nu acceptă ceea ce spune vocea din pandantiv şi caută singură un răspuns, găsind astfel o scrisoare ascunsă până atunci de ea de către domnul Martin. De aici a mai rămas un singur pas până la schimbarea radicală a vieţii sale. Află că menajera de fapt este rudă cu ea, spiritele încearcă să o introducă în vechea sa viaţă. Totul este dat peste cap. Câteva zile mai târziu intră la o şcoala de teatru şi poezie. Viaţa i se încarcă cu şi mai multe persoane şi duşmani, iar o nouă provocare i se arată. Amintirile devin prezent. Ceea ce Adela a abandonat a regăsit la noua şcoală. Clubul de gimnastică. Trapezul. ,,Prinţesa trapezistă”... Aşa i se spunea Adelei la vârsta de şase ani în Franţa. Aşa i se spunea...Până când ajunsă la spital în timpul unui concurs a intrat în comă, stând aşa timp de doi ani. Noi probleme apar în casa Blueblood. Cassie sora vitregă a Adelei, în vârstă de doar patru ani, a dobândit harul de a vedea spiritele, pe care în mod normal nu ar trebui să le vadă decât cineva cu sânge albastru. Cum? Aceasta este întrebarea. Se pare că nimeni nu ştie. Însă ceva a schimbat felul de gândire a celor din casă când au văzut incidentul de la parcul de distracţi. Atunci când fetele se dau în leagăne, ceva o loveşte pe Cassie şi o dă jos din leagăn, prducându-i o lovitură la cap. Dar ce să faci când sangele care îi curge nu este roşu, ci într-adevăr albastru?! Spiritele din casă sunt furioase şi încearcă în fel şi chip să o omoare pe Cassie, ajungând chiar să provoace un incendiu. Toţi cei din casă sunt în pericol, părinţii adoptivi ai Adelei mor din cauza fumului, iar Cassie este scoasă din casă de Adela. În mod surprinzător după incendiu casa pare ca nouă. Însa nimic în afară de casă nu a mai rămas la fel. Cassie se întoarce la rudele sale din Franţa, iar Adela este lăsată pe drumuri. Ajunsă asemenea câinilor străzii pe care ea îi ura, trebuie să facă faţă noii provocări. Singurele lucruri pe care le are sunt hainele după ea şi pandantivul vechi pe care îl ţinea în palton. Fata este găsită la un moment dat de Roberta, o bună prietenă care a reuşit să vadă în spatele stanei de piatră, şi dusă la ea acasă. Aceasta o ajută să depăşească momentul şi îi devine o prietenă de nădejde în care poate avea încredere, astfel spunându-i secretul ei. Viaţa Adelei devine încet, încet normală. Şcoala îi oferă provocări, însa de data aceasta fiind inofensive. Concursul de teatru din America se apropie. Adela, împreună cu alţi copii din şcoală sunt aleşi să participe, când transportul până în America şi cazarea împreună cu mâncarea gratis. Totul pare minunat! Un vapor de cinci stele, cu piscină, bar şi celelalte lucruri trebuincioase. Dar ce se întâmplă când de fapt vaporul nu ajunge în America, ci se scufundă în apropierea unei insule? Pentru a supravieţui cei de pe vapor trebuie să înoate până la uscat. Din cei douăzeci de participanţi, nu au supravieţuit decât unsprezece, printre care şi Hana, Roberta, Anabella, Bill şi Adela. Profesorii au dispărut, iar copii sunt singuri pe o insulă pustie! Timp de o lună copii supravieţuiesc într-o peşteră, mâncând fructe şi scoici. Totul devine din ce în ce mai greu, încă două fete mor din cauza frigurilor, iar alţi cinci copii se îmbolnăvesc, printre care şi Bill şi Hana. La un moment dat pe insulă apar câţiva oameni. Printre care, ciudat, dar şi profesorii de pe vapor! Vii şi nevătămaţi! Copii sunt înştiinţaţi că au trecut testul şi ca vor fi primiţi la şcoala Specialilor! Ce şoc pentru săraci copii de numai cincisprezece ani!” Îl găsiţi aici.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
 
Blogger Templates